Imi aduc aminte cu drag de vremurile in care urma ziua de nastere a cuiva din bloc, era party mare, toti vecinii, toti copiii. Asa incet ne apropiam de eticheta “4 nopti si 4 zile” dar din pacate nu ne tineau atat picioarele. Cei mari se zbenguiau prin casa, un paharel de una alta, iar noi, cei mici fugeam din stanga in dreapta, si… asa sarbatoream zilele de nastere. Bomboane la scoala, cantat “la multi ani” la fiecare ora, pupat toti colegii etc. Nu imi placeau lucrurile astea, nu imi placea ideea de atata zarva de ziua mea, nu imi placea sa stau in fata clasei si sa mi se cante la multi ani… dar, asa consideram ca trebuie si e frumos.
Cand am mai crescut am ajuns in stagiul in care nu mai vroiam asa ceva, ne scotea mama pe mine si pe cea mai buna prietena la o inghetata, plimbare etc.
In liceu deja am ajuns la stadiul “cool” cand scoteam lumea la un suc, fiindca vorba aia, “dai un suc de ziua ta?”. Bun, nici asta nu imi placea. Am terminat liceul, si zilele mele de nastere asa incet au inceput sa se rezume la mine si la iubitul meu, un film, o cina in oras si desigur nelipsitele cadouri, fiindca in cele din urma asta era singurul motiv pentru care de cand ma stiu am asteptat sa vina ziua mea. Abea asteptam sa plece invitatii ca sa pot sa deschid toate cadourile.
Anul acesta mi-am sarbatorit ziua intr-un mod mai… altfel as putea spune.
Eu nu am vizitat niciodata Cetatea Soimos, desi este foarte aproape de noi. De la mine din fata blocului, si pana la cetate sunt exact 37.8km. Ce m-a retinut atata timp… nu stiu.
De ziua mea, ne-am hotarat scurt si la obiect ca asta facem. Ne-am imbracat repede, ne-am facut un mini bagajel, am luat o patura si am plecat.
Stiam ca trebuie urcat pana sus la cetate, dar nu m-am lasat speriata de asta. Concediile petrecute cu ai mei inseamna trasee masurate in ore, sau, mai bine zis, trasee “pleci dimineata de la cort si ajungi seara rupt”
De la sosea pana sus la cetate, chiar este o distanta foarte mica, dar noi am facut 30 de minute. Desigur, nu as fi roman daca nu as avea si o scuza, dar, aveam pe mine hanorac si vesta fiindca era frig cand am plecat de acasa, pana am ajuns la cetate din senin s-au facut 25 de grade, ajungand sa transpir in locuri unde nici nu am crezut ca se poate transpira. Problema caldurii combinata cu problema lipsei de antrenament pe anul acesta, am facut pauza cam din 50m in 50m.
Cand am ajuns la cetate, am concluzionat ca a meritat efortul.
Cand am ajuns sus, am dat rapid o mini-tura prin ceea ce a mai ramas din cetate, dupa care am intins repede patura in interiorul cetatii, am pus muzica simfonica, si am stat si am profitat de liniste.
Cetatea Soimos pe mine una m-a fascinat. Mi se pare extraordinar de interesant cum cei care au construit-o au reusit sa faca o treaba atata de buna cu materialele care le-au gasit. In schimb, in ziua de astazi, desi avem cele mai scumpe betoane si caramizi si toate cele, cand bate putin vantul pica si casa.
Cetatea Soimos, chiar este un mini – colt de rai. Din pacate, daca vrei sa ai parte de liniste, de preferat ar fi sa fie vizitata in timpul saptamanii. In weekend-uri e destul de aglomerat din cate am auzit, ba chiar se lasa cu gratare in cetate.
Mi-ar fi placut ca ziua mea de nastere sa fie vara, in felul acesta as fi putut mereu sa fac cate o drumetie de ziua mea, sa vad ceva nou.
Consider ca zilele de nastere ar trebui sa fie speciale pentru fiecare, altii prefera sa aibe familia in jurul lor, altii prefera super-party, altii vor sa fie cu prietenii apropiati, altii nu vor sa faca nimic. In schimb eu vreau sa fac ceva ce nu fac in fiecare zi, sa vizitez ceva, sa merg undeva si desigur… sa nu uitam de cadouri.
Voi cum va petreceti ziua de nastere?
Ce frumos <3 Si eu vreau sa sarbatoresc intr-un mod diferit anul asta 😀
Pai, daca zilele noastre de nastere tot sunt speciale, ar trebui sa facem ceva mereu special. Tu esti putin mai in avantaj, imediat dai o fuga pana la mare de ziua ta :-))
Ce frumos! E o zona de vis!
Pacat ca nu e apreciata (cum adesea se intampla si pe la noi).
Si mie imi place sa fac cate ceva deosebit de ziua mea dar, din pacate, in ultimii ani am avut mereu “impedimente” care mi-au dat planurile peste cap. Planetele astea, nu vor sa se alinieze, ce sa le fac. ;))
Pupici si multumim pentru aceasta vizita speciala!
Da, e frumoasa frumos aici la Soimos :-D. E printre singurele locuri din Arad care as putea spune ca m-au acaparat… Dar, oricum… ma simt mai bine sa stiu ca am reusit sa ajung intr-un loc unde tu nu ai pus inca piciorul :-))